2019/07/18
Ultima ora:
Acasa | Articole | Despre ce manageri vorbim?

Despre ce manageri vorbim?

08.02.2019

C O M U N I C A T

Despre ce manageri vorbim?

În ultimii ani am tot sperat la o evoluţie pozitivă a dialogului social care să dezmorţească relaţiile în interiorul poliţiei şi totodată să-i imprime o reformă care să-i dea substanţă. Iniţial am crezut că lipsa de reformă se datorează crizei financiare prin care trecem şi care face să nu poată fi aplicate anumite masuri proactive. Ulterior am realizat că lucrurile nu stau tocmai aşa, ci cauzele îşi au originile într-o gândire ce nu are nimic de-a face cu o societate dezvoltată. În lipsa unor măsuri proactive nu putem decât să desfăşurăm anumite activităţi ca reacţie la acele sincope ale sistemului.

Nu se poate produce o evoluție atât timp cât managerii sunt numiți pe bază “de pile și cumetrii” și li se dau pe mână unități de poliție, în condițiile în care aceștia nu au mai mult de 4 ani de când au absolvit Academia de Poliție.

Un caz elocvent este cel al colegului nostru de la Bistrița împotriva căruia s-a pornit o suită de cercetări disciplinare după ce a îndrăznit sa își sancționeze contravențional șeful, astfel încercându-se a se pune în aplicare metoda Sibiu, metodă prin care un alt coleg a fost destituit din Poliție.

Acest lucru se întâmplă pentru că, deşi avem norme, reguli, dispoziţii care reglementează relaţiile de muncă, acestea sunt de multe ori pur formale. Totul se desfăşoară după o cutumă acceptată pe toate palierele ierarhice şi care duce la două situaţii paralele: una de facto (este cea care este recunoscută/impusă la nivel de grup şi care supravieţuieşte în afara cadrului legal) şi una de jure (care intervine atunci când cutuma este încălcată urmare unei situaţii ce nu mai poate fi suportată). Aşa s-a întâmplat şi în cazul poliţistului care a fost victima unei răzbunări şi a preferat să încalce cutuma şi să rupă legea tăcerii decât să fie călcat în picioare.

Deşi şeful, ca manager, are obligaţia să asigure un climat corespunzător la locul de muncă şi să vină în sprijinul problemelor profesionale ale subalternilor, cutuma dictează altceva lui şi celor care sunt deasupra acestuia şi care îi evaluează activitatea profesională. Nu ne putem închipui cum toate aceste abuzuri, devoalate de instanţă, au putut să treacă neobservate de cei care sunt plătiţi să le sesizeze. Şi aici trebuie să constatăm că în aceeaşi măsură au o vină atât abuzatorul, cât şi şefii acestuia, care mai mult ca sigur l-au evaluat pe acesta cu calificativul de FB. Oare pentru ce? Pentru că a „terorizat” un poliţist care a încercat să-şi facă datoria?

Această situaţie s-a produs pentru că s-a permis ego-ului unui contravenient, exacerbat de funcţia pe care o deţine, să facă abuzuri în formă continuată, care aruncă profesia de poliţist undeva înainte de revoluţie.

Mai grav este faptul că astfel de comportamente nu sunt izolate, ci le întâlnim la tot pasul, numai că ieşirea lor la iveală este împiedicată de cutumă.

Undeva în top se află şi acel manager împuternicit, obedient, care stă în birou și face calcule, pentru că se raportează strict la cifre, cu atitudine de torționar când vine vorba de subordonați, dar care este foarte competent să te cheme şi să te întrebe de 2-3 ori pe zi ce ai lucrat, însă nu este la fel de competent atunci când îi ceri să te ajute într-o problemă profesională, pe care din postura ta nu o poţi rezolva. E mai uşor să ceri socoteală decât să manageriezi o situaţie concretă, de exemplu să să găsești o soluție când în birouri plouă la fel ca afară, atunci când o parte din autospeciale sunt trase pe dreapta cu defecțiuni minore, sau când acestea se întorc de la baza de reparații mai stricate decât au fost. Să nu mai vorbim despre micile elemente de logistică de care ai nevoie pentru a-ţi desfăşura activitatea în regim de avarie. Este greu poate pentru că rezolvarea acestor mici probleme presupune să-l înfrunte pe şeful său, iar el, în gena sa de manager, nu are curaj decât în fața subalternilor. Acest tip de manager îl întâlnim la tot pasul, îl ignorăm, îl suportăm şi de prea puţine ori îl înfruntăm.

Tipul de management comunist prin care doreşte controlul lucrătorului și nu dezvoltarea simţului raspunderii, duce la o involuţie a instituţiilor şi în mod implicit al indivizilor care le populează.

Din păcate, dacă nu vom dezvolta o cultură organizaţională, fără sisteme de control aberante şi bariere birocratice, vom rămâne nişte toleraţi ai Uniunii Europene, nu parteneri egali ai acesteia.

Atât timp cât ocuparea funcţiilor de conducere din interiorul sistemului nu are nimic de-a face cu valoarea şi competenţa, iar numirea în aceste funcții uneori este la decizia unor indivizi cu interese obscure, acest sistem nu va funcționa corect.

Într-un comunicat viitor, o să vă prezentăm, cu lux de amănunte ingineriile la care au recurs anumiți factori de conducere din Poliția Română pentru a menține în funcție un șef de Secție, deși acest lucru implica defavorizarea a cel puțin alți doi manageri și deși sigura recomandare era că acesta a deținut o funcție de conducere într-un sindicat mamut.

De asemenea, vă vom prezenta un comunicat în care un alt sefuț, ce a comis “abuzuri în cascadă ” și a călcat în picioare Codul de Etică și Deontologie Profesională, stă în continuare “bine-mersi” într-o funcție de conducere la o secție din cadrul D.G.P.M.B., având pretenții ca în cel mai scurt timp să fie promovat pe o funcție superioară.

Nu în ultimul rand ne vom referi și la un șef de Serviciu, tot din cadrul D.G.P.M.B., care are ca principal scop verificarea liderilor S.N.A.P. pentru a afla dacă aceștia au participat la cursurile de Tactică Polițienească și dacă au reușit “să înregimenteze” nou-veniții din Școlile de Poliție.

BIROUL EXECUTIV CENTRAL

”Uniți vom fi puternici!”

Scroll To Top